Țin minte și acum colecția de casete sau viniluri cu povești audio pe care le aveam când eram mici. La început, ne citea mama din cărticele, doar așa adormeam. Iar apoi, când ne-am luat casetofon, ascultam povești spuse de alții.

Nu mi-am pus niciodată întrebarea de ce suntem atât de atrași de o poveste audio, până acum, bineînțeles. Citim cu toții, dar o poveste vorbită va avea mereu mai mult farmec decât orice cuvânt scris. Culmea că nici părinții noștri n-au știut să ne răspundă: „Cum de v-a venit ideea să ne citiți povești?”. „Nici nu am gândit, am pus mâna pe carte și am citit cu voce tare”.

Uneori, ne spuneau despre copilăriile lor, despre momentele acelea magice, când seara, se adunau toți copiii lângă mame sau bunici, pentru povestea de seară. Cum de la gălăgia generală, se făcea liniște mâlc pentru aventurile lui Făt Frumos, ale lupului și ale caprei cu trei iezi sau ale frumoasei adormite.

Până am învățat să citim singuri sau să ne facem propriile povești, în ființa noastră există acea dorință vibrantă de a cere să ni se spună o poveste, să o ascultăm. De ce e oare mai puternică dorința de a asculta decât de a citi? Poate răspunsul se află în conștiința ancestrală, ca să folosim și termeni importanți, căci înainte de inventarea alfabetelor, informațiile erau transmise sub formă de povești, prin viu grai.

Într-un fel, probabil că avem înnăscut instinctul de a ne spune povestea personală, la fel de mult precum a asculta istoria altuia. Noi, ființele sociale, avem acea curiozitate față de poveștile de viață a persoanelor dragi sau care ne fascinează.

Explicație științifică

Am căutat și răspunsuri oficiale, să văd ce zic oamenii de știință. Un autor din California, zice că noi oamenii, ca și creaturi sociale, suntem construiți să învățăm de la alții mai mult decât singuri. Iar poveștile sunt elementul cheie al sistemului nostru cognitiv, pentru că ele captează esența interacțiunilor noastre sociale, de care noi, oamenii, suntem dependenți.

Mai mult, povestea vorbită are și un rol important în dezvoltarea limbajului, a creativității și a proceselor de gândire, la copiii mici. În plus, poveștile sunt un bun exercițiu, citite cât mai devreme, pentru a dezvolta inteligența emoțională a copilașilor.

Alt studiu universitar explică de ce avem mai multe șanse de a memora o informație când o recităm cu voce tare, decât dacă o citim: acțiunea de a recita și a asculta în același timp are un impact benefic asupra memoriei. A-ți asculta propria voce sau vocea altcuiva are mai multe șanse de a transmite informația primită în memoria de lungă durată. Sunetul adaugă o dimensiune suplimentară cuvântului rostit (pe care altfel îl percepem doar vizual, atunci când îl citim), iar acesta devine mai ușor de memorat.

Același studiu relatează că implicarea activă, interactivitatea, cu o poveste, ne ajută să relaționăm cu informația și să o reținem pe termen îndelungat.

Aspectul social

Cui nu îi place să repete o poveste către alți oameni? Poate de aceea ne este și mai ușor când auzim o narațiune decât atunci când o citim. Aici le dau dreptate celor care spun că se pierd multe inflexiuni ale vorbirii, în scris. Putem să sărim cu vederea o glumă, sau o voce amuzantă, sau fiorul de pe șira spinării când povestitorul știe să creeze momentum.

Un autor care îmi place foarte mult, zice că a asculta povești devine o experiență fizică, și produce efecte de empatie în corpul nostru. Așa se explică de ce ni se face uneori pielea de găină când auzim o veste șocantă sau ne emoționăm când ni se relatează despre o dulce reuniune. Adeseori, recitarea unei povești cu voce tare, poate crea o conexiune emoțională mult mai strânsă decât relatarea în scris.

Similar, ne enervăm când auzim că eroului nostru i s-a făcut o nedreptate, ne întristăm când pleacă un personaj drag, și pornim discuții cu colegii când nu înțelegem „De ce a făcut așa??”

În plus, știi pe cineva căruia nu îi place să întrebe „…și după aia? Ce s-a întâmplat?” sau să chicotească la o replică amuzantă a personajului… sau să spună „ntz ntz ntz…” când protagonistul intră în belele.

Poveștile ca formă de divertisment

Ce au în comun o piesă de teatru, o melodie sau un spectacol de comedie? Dacă răspunsul este: toate se bazează pe povești pe care le ascultăm, atunci ai dreptate! Și de asemenea, toate sunt forme de divertisment, de care suntem cu toții captivați. Vedem puterea unei povești atunci când o sală întreagă râde la unison, cântă sau dansează pe același ritm, și vezi în jurul tău o atmosferă plăcută și energizantă.

O poveste audio este desigur mult mai complexă decât una scrisă, întrucât vocea naratorului poate transmite emoții diferite, prin voce sau tonalitate. Adeseori, tonul poate schimba sensul cuvintelor sau poate indica mai multe decât textul scris: dorință, sarcasm, glumă, o durere ascunsă, ca să numim doar câteva. Chiar și pauzele în vorbire, suspinele, chicotele contribuie la poveste și stârnesc mai multă curiozitate.

Concluzie

Am văzut cum poveștile audio ne pot ajuta să memorăm mai ușor informațiile, cum ne ajută să creăm o conexiune cu povestitorul și să ne dezvoltăm inteligența emoțională. Am aflat cum narațiunile sunt parte din ființa noastră, ca și creaturi sociale, căci nici o informație pe care o primim nu poate trece pe lângă noi, fără să pornească o interacțiune cât de mică.

De la micile scenete pe care le jucam pe scări, în fața blocului, cu crengi și coji de fructe în loc de personale, până la creatorii de conținut de pe rețelele sociale, storytelling-ul este o parte esențială vieții noastre.

Testează și tu puterea poveștilor audio, alături de copii tăi, nepoți, frați sau surori. Gândește-te la un mesaj pe care ai vrea să îl transmiți celor mici, cum ai vrea să sune și vino pe povelia.com să generezi povești pentru copii mici în doar câteva minute. Veți păși împreună în regate fermecate, cu personaje fantastice, care vor spune povestea copilului tău.